Teoria culorilor este cunoscuta in domeniul de styling si fashion sub numele de analiza cromatica, culoarea personala sau anotimp. Indiferent de denumire, premisa de baza este ca exista anumite culori si combinatii care favorizeaza fiecare persoana in functie de pigmentul dominant din piele, culoarea ochilor si a parului. Chiar daca teoria analizei coloristice are baze vechi din 1810, fiind atribuita filozofului german Johan Wolfgang von Goethe, abia prin anii 1940-1950 a fost folosita pe scara larga fiind dezvoltata si promovata de Susan Caygill, cunoscind insa apogeul sub forma bestseller-ului lui Carole Jackson, „Color Me Beautiful” publicat in 1980.
Esenta teoriei este ca fiecare persoana se incadreaza intr-unul dintre cele 4 anotimpuri: primavara, vara, toamna sau iarna. Criteriile de diferentiere sunt cald vs. rece in subtonalitatea pielii si deshis vs. inchis in culorile ochilor si ale parului. Astfel, primavara are subtonalitatea pielii calda si pigmentul ochilor si al parului mai deschis. Vara are subtonalitatea pielii rece si pigmentarea deschisa. Toamna este calda si inchisa, in timp ce iarna este rece si inchisa. Fiecare anotimp are un set de culori recomandat.
Testul final este facut prin tehnica de „draping” (folosirea de textile colorate pentru a vedea cum se reflecta culorile asupra trasaturilor fetei). O explicatie detaliata legata a felului cum se incadreaza fiecare in aceasta teorie gasiti aici. Teoria fiind mai veche, modelele din videoclip reflecta moda anilor respectivi :-).
Un exemplu clar de cum se incadreaza fiecare in cele 4 anotimpuri avem aici:
Linkul de mai jos duce la o selectie cu mai multe imagini spre exemplificare:
Teoria cu 4 anotimpuri are dezavantajul ca este destul de vaga, existand persoane care se incadreaza intre anotimpuri, motiv pentru care dezvoltarile ulterioare au propus varianta cu 12, iar ulterior cu 16 anotimpuri, toate abordari mai actuale si mai precise.